Mihăeștiul îşi deapănă firul existenţei din timpuri străvechi, însa din lipsa documentelor, nu a putut fi stabilită proveniența numelui sau data inființării.
Avand in vedere ca intemeierea tarii a pornit de la Câmpulung si Curtea de Arges, apropierea satului de aceste localitati ne indreptateste sa credem ca satul Mihaesti era locuit inca de atunci. Din documentele gasite in arhivele tarii si din dovezile scrise gasite in comuna rezulta ca in secolul XV, satul exista.
Cel mai vechi document care mentioneaza satul Mihaesti dateaza din 23 iulie 1512-1513, din timpul Voievodului Neagoe Basarab, din cuprinsul caruia reiese ca satul purta acest nume si era bine delimitat ca teritoriu.
Format prin contopirea celor sase catune: Bircii, Vlădeni, Valea Bradului, Câlceasca, Geabelea si Furnicoși, Mihaestiul facea parte din categoria satelor boieresti, asa cum arata documente din anii 1831-1833. La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din judeţul Muscel şi era formată din satele Mihăeşti, Valea Bradului, Geabelea şi Furnicoşi, având în total 780 de locuitori. Existau aici cinci mori, o şcoală mixtă fondată în 1834, în timpul domniei lui Alexandru Ghica, şi trei biserici (la Mihăeşti, Valea Bradului şi Furnicoşi).
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcţionau în aceeaşi plasă şi comunele Drăghiciu şi Valea Popii. Prima, având 1.001 locuitori care trăiau în 240 de case în singurul sat, iar acolo existau: o fabrică de scaune cu mecanisme acţionate hidroenergetic, aparţinându-i lui Anast. I. Chirvasi; o biserică zidită în 1854 şi o şcoală cu 72 de elevi (dintre care şase fete).
În comuna Valea Popii trăiau 1.346 de locuitori în satele Valea Popii, Văcarea şi Huluba. În 1950, comunele au fost transferate raionului Muscel din regiunea Argeş, iar în 1968 au trecut la judeţul Argeş. La acea dată, comuna Valea Popii dispăruse, iar comuna Drăghici a fost desfiinţată cu acea ocazie, satele lor trecând la comuna Mihăeşti.
Comuna Mihaesti de astăzi este o unitate administrativ teritorială situată în regiunea Sud Muntena, în nord-estul județului Argeș, așezată de-a lungul albiei Râului Târgului, pe șoseaua DN 73 ce duce spre Câmpulung Muscel, într- o zona colinarã, pe o suprafatã de 34 km pătrați, cu o populație de peste 6200 persoane, însumând 2240 gospodãrii distribuite in cele șapte sate: Mihăești; Drăghici; Valea Popii; Văcarea; Furnicoși; Valea Bradului; Rudeni.
Teritoriul comunei Mihăești se învecinează la nord cu comuna Schitu Golești și Poienarii de Muscel, la sud cu comuna Stâlpeni, la est cu comuna Hârtiești și la vest cu comunele Vlădești și Bălilești.
Se găsește la distanța de 30 km spre nord de municipiul Pitești pe Valea Râului Târgului și la 15 km sud de municipiul Câmpulung Muscel.
În comuna Mihăeşti se găsesc bisericile „Sfântul Ioan Botezătorul” din Furnicoşi (datând din 1810) şi „Sfântul Nicolae” (1767) din Valea Bradului, ambele monumente istorice de arhitectură de interes naţional.
În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Argeş ca monumente de interes local: şcoala veche (începutul secolului al XX-lea) din satul Mihăeşti şi casa Iorgulescu (secolul al XIX-lea) din satul Drăghici.
În localitate ne întâmpină Parcul dendrologic, amenajare peisagistică de excepţie, operă a ilustrului iniţiator de rezervaţii naturale naţionale, inginer Iuliu Moldovan, al cărui bust este amplasat în zona centrală a parcului. Lucrările de amenajare au început în perioada 1895-1901, iar în 1935 a fost creată partea dendrologică, de partea peisagistică ocupându-se arhitectul Rech Brun.
Parcul are 65 hectare, suprafaţă în care vegetează specii arbustive şi arboricole de mare valoare ştiinţifică.
O legendă vie, cu oameni ce şi-au consacrat viaţa unor idei care să dăinuie, să nu fie date uitării.
Iuliu Moldovan – întemeietorul acestui monumental parc – a devenit arhetip, model demn pentru urmaşi, iar sufletul său călătoreste şi azi prin spaţiile acestui paradis pãmântesc din Mihăieştii de Argeş.
Acest inginer silvic a ştiut că singura valoare de prin respectivele locuri de poveste este omul, cu calităţile şi cu păcatele sale, şi că merită să-ţi pui viaţa în slujba lui.
„Călător” prin această frumoasă localitate a fost şi poetul Nicolae Labiş, care, în timpul războiului, refugiat împreună cu familia, şi-a petrecut o minunatã vreme a copilăriei în satul Văcarea. Spiritul său poetic s-a îmbogăţit şi cu darurile acestui sfânt pământ şi, neîndoielnic, cu zestrea pe care învăţătorul satului i-a dăruit-o cu generozitate.
Un alt nume de prestigiu al poeziei româneşti pe care l-a dat ţării acest loc este Otilia Nicolescu. Născută în satul Drăghici, poeta şi-a petrecut copilăria pe aceste minunate plaiuri, de care nu s-a desminţit niciodată. Foarte multe dintre poemele sale le-a scris la casa natală, unde venea vara, împreună cu scriitori de prestigiu ai literaturii naţionale, între care R. Munteanu, Dana Dumitriu, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei şi multi alţii.
Intelectualii satului îşi amintesc şi acum cu bucurie de serile literare de la casa poetei de peste râu, de discuţiile interminabile despre cultura şi poezia română.
Lucian Blaga era convins că „veșnicia s-a născut la sat”. Cu toate transformările profunde care s-au petrecut și se petrec în satul românesc, el va reprezenta un spațiu de referință pentru însăși cultura românească. Satul va fi întotdeauna locul genezei noastre.
Trebuie să acceptăm că fiecare generație își vede viața altfel structurată și adaugă noi valori la cele vechi. Important este să facem ceea ce trebuie pentru a ne menține baza solidă pe care s-a ridicat vechiul sat aflat acum în transformare. Satul românesc este cheia înțelegerii noastre ca români, este locul în care trecutul se întâlnește cu prezentul pentru a pregăti viitorul.
Ca și relief, teritoriul Mihăeștiului se află pe Gruiurile Râului Târgului și Bratiei cu extensie spre est către Argeșel subdiviziune a Piemontului Getic.
Acest piemont este situat între Platforma Cotmeana la apus și Platforma Candeștilor la răsărit, mult mai fragmentat spre sud de către râurile mai dese ce se unesc cu Argeșul la Pitești. Se află în zona colinară a Subcarpaților Getici cu dealuri prelungi paralele cu cursurile de apă numite zonal și “muscele’ sau “muncele”, formate mai mult de apele curgătoare prea fragmentate erozivo- acumulative la care a participat și orogeneza.
Dealurile au culmile în genere paralele cu cursurile apelor curgatoare principale, cum ar fi: În zona: Râul Târgului, Bratiei, Râul Doamnei și Argeș spre Vest, iar spre est Argeșelul și Dâmbovița.
În partea de vest comuna Mihăești este mărginită de dealurile Mihăeștilor, Vlădeștilor, Bălileștilor și Vlădenilor care sunt împădurite, iar pe platouri sau poduri se găsesc pajiști și poienițe folosite ca pășune sau fâneață. Aceste dealuri sunt ferestruite transversal cu o serie de pârâie și curgeri torențiale ce se varsă în Râul Târgului.
Spre sud aceste dealuri se prelungesc cu ale Schitului Golești, Godeni- Bughea, Câmpulung, Lerești până se împreunează cu crestele culmilor masivului Făgăraș.
Pe partea de est a văii Râului Târgului în zona centrală a comunei, relieful apare mult mai domol în zona Furnicoși, Drăghici, zona inferioară a satului Vacarea și Valea Popii.
Spre nord se ridică mai sus de Pescăreasa spre Poienarii de Muscel, Jugurii, Bilciurești, Pravăț și se unește cu zona muntoasă la Mateiași-Dragoslavele- Rucăr.
Versantul stâng spre sud se ridică pe dealul Padina, dealul Duse și Pițigaia, legăndu-se în sud cu ale Stâlpenilor, Țiteștilor și Colibașilor.
Înălțimea medie a culmilor deluroase este cuprinsă între +450m și
+550m față de nivelul mării. Din punct de vedere geologic zona respectivă se încadrează în marea unitate geotectonică numită “Depresiunea Getică”.
Este o unitate structurală mărginită la nord de Carpații Meridionali și la sud de Platforma Prebalcanică. Teritoriul comunei Mihăești se află în cadrul Piemontului Cândești, unitate ce aparține spre sud și vest Podișului Getic.
Regimul climatic este caracterizat printr-un climat temperat continental moderat, datorată condițiilor de relief ferite de bătaia tuturor vânturilor, ce se apropie de zona depresionară a Câmpulungului.
Temperaturile medii de zonă multianuale se încadrează între 9 și 10 grade celsius cu precipitații de 700-800 mm. Dar distribuția corectă în timpul anului a temperaturilor și precipitațiilor este foarte neuniformă.
Important pentru satele și cătunele comunale și a căilor rutiere sunt ploile torențiale abundente sau topirea bruscă a zăpezilor bogate care pot produce viituri mari pe văile care coboară spre râu atât pe partea dreaptă cât și pe partea stângă pot inunda terenurile agricole din jur și în curțile proprietarilor acoperindu-le cu nisipul, pietrișul și materialul grosier transportat.
Flora și fauna din zona deluroasă a Mihaestiului, cu altitudine între 350m și 550m și regim climateric temperat, dulceag cu precipitații moderate, este determinata de dezvoltarea naturală a pădurilor de foioase, gorun și stejar. Se formează masive forestiere compacte pe versanții și platourile piemontane, mai ales în partea vestică și sud estică a teritoriului.
Parțial apare fagul, carpenul și mesteacănul. Remarcăm prezenta parcului dentrologic al rezervației naturale, cu Stațiunea științifică de cercetare Mihăești. Versanții cu pante mai accentuate sunt plantați cu salcâmi, pini și chiar molizi pe văile din adâncimea localităților.
Lunca și conurile de dejecție plus traseele râului unde sunt și asezări omenești, oferă condiții favorabile ca teren arabil, unde se cultivă porumb, cartof și legume. În păduri cresc căprioare, mistreți, iepuri, vulpi, lupi și rar
coboară un urs rătăcit din munte după fructe în anotimpul cald. În gospodăriile țărănești se cresc ovine, bovine, porcine mai rar cabaline, plus păsări de curte. În păduri cresc tot felul de păsări, unele din ele răpitoare.
Învelișul de soluri este rezultatul interacțiunii dintre toți ceilalți factori naturali ca: relief, microrelief, mișcări tectonice gliptogeneza, agenți biologici, îngheț, dezgheț, apa meteorică, apa freatică, aierație prin covorul vegetal cu microorganisme.
Pe platourile din zonă se întâlnesc soluri acide cu diferențiere texturală importantă între orizontul superior lutos cu 20-30% argilă și subiacant argilos cu 45-55% argilă, ceea ce condiționează pseudogleizarea puternică a acestor soluri prin stagnarea apelor meteorice în orizontul superior și la suprafața solului.
În orizontul inferior apar minerale argiloase expandabile, crăpare la uscăciune și umflare prin umectare (argile contractile PUCM). Sub aceste argile apar depunerile de calciu, iar la suprafață apar prin eroziune ca soluri bazice. Pe versanții mai puțin înclinați se întâlnesc soluri brune (lut nisipos până la lut argilos).
Versanții cu panta mai accentuată sunt acoperiți cu regosoluri și erodosoluri. Acestea sunt plantate cu salcâmi, iar în secțiune se văd pietrișuri, nisipuri și luturi.
Pe lunca sunt soluri aluviale luturi argiloase nisipoase cu pietrișuri și chiar soluri brune, acide. Subsolul de suprafață are o înclinare generală monoclinală către sud de câteva grade 5°-8°, iar în depozitele de adâncime daciene apar strate subțiri de lignit, ce se afundă dinspre zona Schitu Golești.
În afară de aceasta în subsolul comunei Mihăești se găsesc mari rezerve de agregate (sorturi de nisipuri și pietrișuri) exploatate în balastiere. De asemeni pietrisurile din Cândești sunt cantonate în mari rezerve de apă potabilă.